Ai un copil timid? 6 soluții cum să îl ajuți

Dacă copilul dvs. este timid este foarte important ca în primul rând dumneavoastră ca parinți, să-i spuneți, dar mai ales să-i arătați copilului că aveți încredere în el, ori de câte ori aveți prilejul.

E necesar să vă implicați în acest exercițiu al dovedirii încrederii în copil, chiar dacă e dificil. Aceasta înseamnă să-l convingeți în diverse situații (de exemplu cand ezită să recite, deși știe foarte bine poezia) că poate să îndeplinească acel lucru, că aveți încredere că se va descurca.

Spuneți-i mai degrabă ceva de genul: „Știi, eu cred că ești un copil bun și știu că poți să faci acel lucru. Și chiar dacă te bâlbâi sau nu-ți aduci aminte, important este că încerci și a doua oară ai șanse mai mari. Și chiar dacă greșești, nu înseamnă că ești un copil prost sau că ne faci de râs. Toți greșim, și mari și mici. Dacă n-am greși, n-ar mai fi nevoie să învățăm.”

Atenție la atitudinea pe care o aveți atunci când copilul greșește! Nu folosiți mesaje cu conținut critic distructiv (care diminuează încrederea în sine a copilului) : „Nu, tu nu esti în stare să…”, „Iar ai greșit !”, ” Tu nu înțelegi. Esti prea mic pentru asta.”, „Nu te bâlbâi”, „Ai grijă ce spui (faci). Vezi să nu te faci de râs.”, „Ai vazut copilul lui X ce cuminte și frumos se poartă. Toată lumea îl laudă. Tu…”.
Dacă e un copil sensibil, criticile lovesc în stima de sine și se va simți vinovat, inferior celorlalti, va simți că ceva nu e în regulă cu el și astfel îi accentuați neîncrederea în sine și timiditatea. Dacă în diverse situații sociale (la școală, în vizită) nu îndrăznește să spună că nu a înțeles ceva, ezită să se adreseze celorlalți, în realitate copilul se teme că va greși, că va fi judecat și că această judecată va avea urmări: critică, dezaprobare, respingere, pierderea dragostei și atenției parinților și a celor care-i servesc drept model. Căutați să faceți copilul să înțeleagă că a greși e ceva firesc și e o cale spre progres, că nu trebuie să se simtă vinovat dacă greșește. Ar fi bine ca soțul să-i vorbească și el copilului și să-i spună acest lucru.
Apropiați-vă de copil cu prietenie; încercați să nu-l judecați sau să-i criticati comportamentul, ci să-i explicați, să-l faceți să înțeleagă și să-l asigurați de ajutorul dumneavoastră. Copilul trebuie să simtă că îl înțelegeți. Ajutați-l să se exprime și acordați-i la rndul dumneavoastra incredere.

Fiți atenți însă că modul dumneavoastră de a fi este un prim model pentru copil.

Dacă dumneavoastră ca părinți, sunteți nesiguri, neîncrezatori în sine, ezitanți, timizi, cu dificultăti de autocontrol, copilului îi va fi greu să fie altfel.

Dacă sunteți afectuoși, comunicativi și obisnuiți și discutați deschis cu copilul în diverse situații, el va fi stimulat să se deschidă și să aibă inițiativă în comunicare.

Cum puteți să îl ajutați:

1.Încurajați-l să vorbească și să-și exprime deschis părerea (fie ea buna sau rea) și să pună întrebări când nu înțelege ceva.

2.Stimulați-l să aibă inițiative (în joc, comunicare etc.) și lăudați-l când acest lucru se întâmplă.

3.În diferite situații sociale (exemplu: în vizită) prezentați-l altor persoane și încurajați-l să pună întrebări. Lăsați-l să se descurce singur (nu vorbiți și nu salutați în locul lui). Încurajati-l să vorbească mai întâi cu persoane cunoscute (pentru că are sentimentul de siguranța în prezența persoanelor familiare) și apoi să vorbească din proprie inițiativă cu persoane străine.

4.Purtați discuții cu alte persoane în care implicați și copilul.

5.Nu îl forțați să se schimbe. El nu poate deveni peste noapte altfel. Încrederea în sine o va câștiga treptat și pe masură ce o dobandește, va depăși în final timiditatea.

6.Nu exagerați, nu vă îngrijorați și nu-i atrageți atenția copilului că este timid. Păstrați-vă calmul și încrederea, dacă vreți să-l ajutați să se schimbe. Laudați-l de fiecare datî când reușește să-ți învingă timiditatea (de exemplu când se adresează primul unei alte persoane sau vorbește din proprie inițiativă).