Pedepsiți prin recompense sau parenting tradițional

În zilele noastre se observă o tendință crescută pentru ceea ce numim parenting, o știință care ne promite dobândirea unor abilități deosebite de a ne ajuta copiii să se transforme în adulți sănătoși, independenți, auto-reglați.

În primul rând, să analizăm ce fel de tipuri parentale resping noile studii în domeniu. Se pare că în acest sens se distinge profilul părintelui autoritar, descris ca o persoană cu cerințe înalte, cu o dorință clară de a controla comportamentul copilului. Acest stil poate folosi recompense și pedepse, aspect foarte apreciat de mulți părinți și profesori. Din păcate, pentru mulți copii această abordare nu este numai ineficientă, ci poate fi contraproductivă.

Dr. Alfie Kohn a efectuat un studiu cu privire la recompensele și pedepsele din familii și școli și a evidențiat critici ale acestor strategii în cărțile sale, „Parenting necondiționat”, „Pedepsiți prin recompense”.  El susține că pedeapsa și recompensa sunt două fețe ale aceleiași monede și servesc doar pentru a controla copiii pentru a satisface nevoile adulților. Și mai rău, pedeapsa și recompensa privează copiii de posibilitatea de a-și asuma riscuri, de a dezvolta creativitatea și de a se autoregla .

Deci, dacă pedeapsa și recompensele sunt contraproductive, care este alternativa? Experții în dezvoltarea copilului pledează pentru abordări colaborative pentru a aborda unele dintre cele mai provocatoare comportamente. Când un copil face ceva rău, părinții nu ar trebui să pedepsească, ci mai degrabă să lucreze cu copilul pentru a înțelege mai bine ce s-a întâmplat și pentru a dezvolta mai bine alternative.

Citește și       MAMELE CARE LUCREAZĂ ȘI DEZVOLTAREA COPILULUI

Iată un exemplu: Mike a luat niște bani din portofelul tatălui său și a cumpărat niște bomboane după școală. Când tatăl lui Mike a descoperit ce s-a întâmplat, el a acordat mai întâi atenție sentimentelor sale (furie, frustrare) și a petrecut ceva timp calmându-se înainte de a vorbi cu Mike. Apoi a discutat cu Mikey, explicându-i că știe că lui Mike îi plac bomboanele și l-a întrebat dacă există o modalitate mai bună de a-și satisface nevoile fără furt. Mike și-a cerut scuze și a spus că ar putea cere bani sau bomboane fără să se furișeze. Ei s-au îmbrățișat, au vorbit despre încredere și onestitate și au fost de acord să vorbească despre lucrurile pe care le-au dorit, mai degrabă decât să le fure.

Exemplul despre acest proces face ca procesul să pară ușor, dar nu este. Trecerea de la stilul tradițional de parenting la cel de colaborare necesită timp, răbdare și energie. Poate că într-o asemenea situație unii părinți se simt frustrant. Chiar și așa, o colaborare face mult mai mult pentru a ne ajuta să atingem obiectivele noastre pe termen lung, acelea de a facilita dezvoltarea adulților care sunt conduse de a face bine , nu de dragul de a evita o pedeapsă sau pentru a obține o recompensă, ci mai degrabă de a face ceea ce este corect.