Semne și forme de abuz la copii

Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violență fizică sau emoțională la care sunt supuși sau expuși copii. În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor încearcă să clarifice aceste aspecte și să ofere suportul legal pentru a identifica cazurile de abuz.

Abuzul emoțional

Abuzul emoțional sau maltratarea, cunoscută și sub numele de abuz psihologic sau maltratare, este cea mai comună formă de abuz asupra copiilor. Este, de asemenea, experimentat de copiii care se confruntă cu violența domestică. În timp ce mulți părinți sunt abuzivi emoționali fără a fi violenți sau abuzanți sexual, abuzul emoțional adesea însoțește abuzul fizic și sexual. Aceasta include acte de omisiune (ceea ce nu este făcut), de exemplu, neglijarea emoțională, de exemplu, lipsa de  exprimare sau manifestare a iubirii și a afecțiunii șiacte de  comitere (ceea ce se face), de exemplu respingerea, umilința, insultele, stabilirea unor așteptări nerezonabile sau limitarea posibilităților copilului de a învăța, explora. Fiecare poate avea un impact negativ asupra stimei de sine a copilului și asupra competenței sociale.

Unii părinți nu văd copilul ca persoană separată și își îndeplinesc propriile nevoi și obiective, prin copiii lor, pe care îl văd ca o extensie personală. Stilul lor parental poate fi agresiv și include strigăte și intimidări. Aceștia pot izola sau limita copilul sau pot manipula copiii prin mijloace mai subtile, cum ar fi șantajul emoțional. Abuzul emoțional și neglijarea au fost principalul motiv pentru care un copil este investigat pentru maltratare.

Abuzul emoțional nu se produce numai în casă. Copiii pot fi abuzați din punct de vedere emoțional de către profesori, alți adulți aflați într-o poziție de putere și alți copii sub forma „agresiunii”. Abuzul emoțional cronic în școli reprezintă o cauză gravă a vătămării și justifică o intervenție activă în curs de desfășurare.

Care sunt caracteristicile părinților abuzivi emoționali? 

Unii părinți care au propriile lor traume nerezolvate, au dificultăți cu propriul stil de atașament, cu reglarea emoțională legată de  limite și disciplină. Abuzul emoțional a fost din ce în ce mai mult legat de problemele de sănătate mintală, de violența domestică, de abuzul de droguri și de alcool.

Semne în copilărie

De la copilarie pana la maturitate, oamenii abuzati emotional sunt adesea mult mai retrași și dezangajați emoțional decât colegii lor și consideră dificil să prevadă comportamentul altor oameni, să înțeleagă  comportmentul celor din jur și să răspundă corespunzător.

Copii abuzați emoțional prezintă o serie de semne specifice. Deseori se simt nefericți, speriați și tulburați, se comportă agresiv și antisocial sau sunt prea maturi pentru vârsta lor, se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește frecventarea și realizarea școlii, le este greu să se implice, prezintă semne de neglijare fizică și malnutriție,  dureri misterioase.

 Neglijarea

Neglijarea poate fi definită ca orice act grav sau omisiune din partea unei persoane care are grijă de un copil, în limitele tradiției culturale, o lipsă de a oferi condiții esențiale pentru dezvoltarea fizică și emoțională sănătoasă a unui copil. Notificările de neglijență reprezintă o proporție semnificativă de trimiteri la serviciile de protecție a copilului. Neglijarea se referă la circumstanțele în care un părinte sau un îngrijitor nu reușește să asigure în mod adecvat nevoile unui copil: de exemplu, furnizarea de alimente, adăpost și îmbrăcăminte, accesul la asistență medicală atunci când este necesar, oferirea de iubire, îngrijire și sprijin, frecventarea școlară regulată.

Uneori, un părinte ar putea să nu aibă grijă fizic sau mental de un copil. Acest lucru poate apărea ca urmare a propriei boli, vătămărilor, depresiei, anxietății sau abuzului de substanțe. Neglijarea poate fi uneori asociată cu statutul socio-economic. Mulți părinți nu dispun de resurse pentru a satisface nevoile copilului. Există mai multe categorii de neglijare: neglijarea supravegherii, neglijarea emoțională, neglijarea fizică, neglijarea medicală, neglijarea educației și abandonarea .

Semnele în copilărie depind de vârsta copilului. Bebelușii și copiii mici nu par să aibă o relație strânsă cu părintele sau cu îngrijitorul lor, pot fi prea îngrijorați și lipsiți de încredere, pot fi agresivi sau prea afectuoși față de străini și de oamenii pe care nu îi cunosc bine. Copiii mai în vârstă pot vorbi sau pot acționa necorespunzător pentru vârsta lor, pot fi izolați social, inclusiv izolați de părinți, au puține abilități sociale și se luptă să-și controleze emoțiile sau izbucnirile intense.

 Abuz fizic

Abuzul fizic se referă la „orice act fizic non-accidental provocat unui copil de către o persoană care are grijă de un copil”. Nu este întotdeauna un rezultat al intenției de a răni un copil, dar uneori poate fi justificat ca fiind o formă de disciplină. Cu toate acestea, atunci când se bazează pe frică și implică imprevizibilitate sau se agită în furie, aceasta constituie un abuz fizic. Abuzul fizic este tipul de abuz cel mai probabil să fie însoțit de o altă formă, în special abuzul emoțional sau neglijarea. Adulții care abuzează fizic de copii pot avea așteptări nerealiste din partea copilului lor, nu înțeleg nevoile copilului sau cum să interacționeze cu acesta. Acest lucru poate fi generat de propria lor sănătate, relație, istoricul abuziv al copilului sau manifesta cu provocări emoționale sau comportamentale, inclusiv probleme de gestionare a furiei.

În ansamblu, abuzul fizic a fost un aspect normal al vieții domestice în trecut  pentru o lungă perioadă de timp. Atacurile fizice care ar fi infracțiuni grave dacă ar fi comise de un om împotriva celuilalt – de exemplu, lovirea, lovirea sau lovirea cu un obiect – au fost sancționate din punct de vedere juridic și social atunci când au fost săvârșite de un bărbat împotriva soției și a copilului sau de către părinți copiii lor. În prezent, incidentele violenței domestice comise împotriva femeilor și copiilor rămân la proporții epidemic.

Semne în copilărie

Copiii abuzați fizic pot avea probleme cu realizarea academică, dezvoltarea fizică și coordonarea, dezvoltarea prieteniei și a relațiilor, agresivitatea și managementul furiei, depresia, anxietatea și stima de sine scăzută.

Semne la vârsta adultă

Adulții abuzați fizic în copilărie prezintă un risc crescut de comportament agresiv și violent  sau comportament timid și evitant care duce la respingere sau re-victimizare. Acest comportament polarizat este adesea condus de hiper-vigilență și de anticiparea amenințării și a violenței chiar și în situațiile de zi cu zi.

Bărbații cu antecedente de abuz fizic în copilărie sunt în mod special predispuși la comportamente violente, iar bărbații abuzați fizic sunt suprareprezentați în rândul infractorilor violenți și sexuali .