În general, nașterea unui copil aduce multă bucurie părinților, însă provocările cu care se pot confrunta unii părinţi pot conduce la distorsiuni cu consecinţe pe termen lung. Din teama de a nu fi judecate, mamele evită să discute despre greutățile care se nasc odată cu nașterea copilului: schimbarea programului de zi cu zi, modificările fizice, oboseala, insomnia, lipsa timpului personal. Datorită oboselii cu care se confruntă, mamele pot deveni mai putin receptive la dorinţele bebelusului lor, ceea ce le poate crea un sentiment de vinovăţie, indus de gandul că ea, cea care a dat viață, nu este o mamă bună.
Acest sentiment poate deveni tulburător. În încercarea de a scăpa de el, unele mame vor face tot ceea ce le stă în putință pentru a elimina teama: îl vor hrăni pe copil, chiar dacă acesta poate să mănânce singur; îl vor îmbrăca cu toate că acesta se poate îmbrăca singur; îl vor ajuta pe copil să facă tot ceea ce el ar putea să facă singur.
Acest comportament al mamei este intersectat și de diverse raționamente care nu pot fi combătute: „trebuie să ajungem la grădiniță, suntem în întârziere, te ajut eu să te îmbraci“ sau „ai mâncat foarte prost azi, haide că îți dau eu să mănânci, ca să ai și o masă bună“ sau „nu pot să petrec prea mult timp cu tine astăzi, dar știu că ți-ai dorit mașinuța verde, așa că mâine vom merge să o cumpărăm“.
În mintea și în sufletul mamei, aceste comportamente o fac să fie o mamă bună. Ce înțelege copilul din aceste comportamente ale mamei? Înainte de a răspunde la această întrebare se impune o precizare: până la o anumită vârstă copilul nu își pune problema că părinții pot greși, pentru ei întotdeauna părinții au dreptate, în mintea lor părinții sunt perfecți.
Așadar, „atunci când mama mă îmbracă înseamnă că eu nu pot să fac acest lucru, dar ieri am reușit și mama a fost încântată, oare ce se întâmplă cu mine?“; „masa de dimineață a fost foarte bună și am mâncat aproape tot – singur, oare acum nu mai știu să fac acest lucru?“; „ieri, mama nu a vrut să îmi cumpere mașinuța, dar azi când nu am reușit să mă îmbrac singur și nici să mănânc singur, am primit o mașinuță verde, oare este mai bine să nu fac singur unele lucruri?“.
Chiar dacă unii consideră această gândire este prea „filozofică“ pentru un copil, copilul nu va explica trăirile sale folosind acest tip de limbaj, dar va transmite aceste lucruri prin comportament: refuzul de a mânca, de a se îmbrăca, de a răspunde atunci când este chemat sau țipă, plânge atunci când nu i se cumpără o jucărie.
La un pol avem o mamă chinuită de sentimente de vinovăție, iar la celălalt pol un copil dezorientat. Probabil că în acest punct mamele își spun: „bine, dar am făcut atâtea sacrificii și tot nu sunt o mamă bună?“
Pentru o mamă bună nu există rețetă, dar aș dori să prezint câteva puncte importante:
1.In primul rând, această preocupare de a oferi experiențe pozitive copilului este un indicator al faptului că sunteți pe un drum foarte bun.
2.În al doilea rând, este important să înțelegeți faptul că un copil nu poate fi fericit alături de părinți nefericiți, așadar este important să dăm atenție emoțiilor și sentimentelor pe care le trăim într-o anumită situație, nu doar rațiunii.
3.În al treilea rând aș dori să amintesc despre nevoile și dorințele copilului, nevoile se cer a fi satisfăcute în timp ce dorințele mai pot aștepta.
0740.045.963 0240.532.049
